mercoledì 28 gennaio 2009

U TARRAMOTU (1905)

U TARRAMOTU

U ricordu è ancora amicu,
avi nu seculu a memoria,
pe li morti soi Patri e Gloria.

Ntò cori da notti,
latruni, briganti,
cu grandi forza e arraggia
ti cacciàsti d’avànti.

Da Calabria a terra
ntò cernigghju fu cernùta,
figghjòli, vecchj, casi,
a nà botta, comu nà mbivùta.

Di li visciari arrivàu
du leoni lu ruggìtu,
chi spaventu, chi tirrori,
non c’è scampu po vaggìtu.

Maleficu animali potenti,
di lu mpernu mustrasti lu focu.
sonnu fundu dormènu li genti
arrivàu la morti ntà nu pocu.

Trema lu lettu, trema la casa,
li strati, li chjesi, puru lu mari,
a nuja vanda nu postu sicùru
sulu preghèri pò Santu e li cari.

Cu pala, cu picu, chi mani scavàti,
ndavi vivi ntè casi e puru ntè strati.
Occhj unchjàti senza chjantu
Feriti, morti dopu lu schiantu.

Zammarò, Stafanacuni, Piscopiu,
a vita, i pagghjàri, tuttu sciundìu.
Partiru li genti, s’indijru li figghj,
st’eventu terribili mai u ti meravigghj.

Muntalauni, Zungri, Trupia,
paisi jettàti, duluri ntà facci.
Guvernu rigali tardu arrivasti
nenti facisti du mpacciu mi cacci.

L’ottu è nu numaru comu tant’atri,
venìti e leijti, li fotu guardàti.
È veru si, co tempu passàu
a marvaggità chi eppi nci restàu.

Nessun commento:

Posta un commento